Ne mor părinții....

Ne mor părinții....


Ne mor părinții, unul câte unul
Iar noi pasivi la asta asistăm,
Căsuța părintească se mai ține-n stalpul,
Când eram mici, pe lângă el ne ridicam.

Când mor părinții, unul câte unul
Nu calcula cât iei pe truda lor,
Mai bine bate-un cui, pune pironul,
Și-ți vor zâmbi din cer, înălțător.

Așează palmele pe geamuri
Și ai să simți a mamei mângâiere,
Cum le ștergea in graba pe la hramuri,
Să aibă timp mai mult, să te dezmierde.

Tu scoate apa din fântână
Și primenește locul înfundat,
Ai tăi părinți te vor lua de mână,
Te vei simți la fel, ca altădat....

Te-au așteptat prea mult pe prispa părintească
Să-ți faci un rost în viață, să fii zeu,
De firul vieții-ai tras, sa se lungească,
Credeai că ai control, ca Dumnezeu.

Tată, te-astept acasă-n asta seară
N-am să adorm, îmi bate-un astru-n piept,
Mă duc de-acuma sa deschid portița,
Și-oi sta in noapte, tată, să te-aștept.

De fapt, ei nu mor niciodată
Trăiesc în noi, sunt ape cristaline,
Sunt stele-aprinse sus, pe bolta neagră,
Sau curcubeu pe zarile senine.

Ne mor părinții, unul câte unul
Iar noi pasivi la asta asistăm,
Căsuța părintească se mai ține-n stalpul
Când eram mici, pe lângă el ne ridicam......