Boboteaza la rommani....

Era 6 ianuarie a anului 2003. Fiind in ultimul an de facultate, găsesc de cuviință să merg la Mitropolia Iași, să vad cum decurg manifestările prilejuite cu ocazia acestei zile, căci nu participasem niciodată. Știam la sat cum sunt. În satul natal, se alege câte o fântână prin tragere la sorți sau una săpată recent si acolo se ține Boboteaza. Vecinii mărginasi ai acelei fântâni sau proprietarii, se pregătesc cu dulciuri (nelipsitele cornulețe ), vin, țuică, eventual o masă calda pentru cei veniti sa asiste de mai departe. Totul este împodobit cu ramuri de brad, covoare pe garduri gen "Rapirea din Serai" și doua-trei ciubăre pline cu apă. Te duci ca te cheama conștiința, te râde lumea de n-ajungi, acolo se stiu toți. Cu mana înghețată pe sticla bombata ce urmeaza să o umpli, cu stomacul gol ca nu e voie sa te-nfrupți din ce-a rămas la Revelion, aștepți parintele sa finalizeze. Si el așteaptă. Cateva ore. Mai sunt momente cand trebuie să-ți dezgolesti capul. Dacă sunt gerurile si vântul de anul acesta, o cam imbrobodesti. Dumnezeu iti spune sa fii smerit, nu habotnic sau idiot .
 
In fine, să revin la Iasi. Mă prezint la poarta Mitropoliei si încerc dând din coate sa trec de poarta principală. Nici că reusesc. Lume si puhoi, mai ceva ca in trenurile în care mergea Suca de Revelion la Bucuresti cu curcanul. Observ câțiva tineri de la Teologie ce venisera să ne colinde in cămin, de Craciun. Zic: taci ca mă recunosc si mă trag un pic mai aproape. Le fac semne, mă arăt interesat. Nici o schitare, nici un zâmbet, nici un semn. Toți la datorie. Mi-am luat adio de la această idee și am încercat pe cont propriu sa înaintez. Am reușit sa urc scările și mă pironesc la una din laturile ușii de la intrare.
Nu peste mult timp, se aude un murmur prin mulțime:
- Vine Mitropolitul, vine Daniel !!!
Dar n-a venit mitropolitul. Au venit forțele de ordine, unde cu scuturile au împins lumea de-o parte si alta formând un fel de culoar. Am presupus ca pe-acolo vine prea Sfintia-Sa. Trag cu ochiul in biserica și întradevar zăresc acea căciula mare si bombată cum purtau boierii moldoveni, plină cu pătrățele de oglindă de ziceai ca-i glob de discotecă .
Se apropie de ieșire, era mare, impunător. Avea nevoie si el de o gură de aer proaspăt. Mă bucur că-l vad in carne si oase. Credincioșii nu conteneau sa-i pupe mana si straiele de ziceai ca poartă pe umerii lor toate păcatele lumii, precum puternicul Atlas. In urmă lui o armată de inalti prelati. Nici ei n-au scăpat de gurile norodului. La propriu.

N-apucă Sfintia Sa sa facă un pas peste pragul ușii, ca se aude asa un vuiet parca născut de nicaieri. A inceput o moșeala exact ca la concertele rock si m-am văzut prins intr-o adevărată învălmășeală. Picioarele mi-au rămas in urmă, iar corpul mi-a fost impins, căzând peste multime si altii peste mine. S-a format o ambuscadă cum se facea inainte la Nirvana. Si Sfinția-Sa a fost prins. Căciula cred ca era prinsa cu ață de balot sub barba mare si deasă, de nu i-a cazut. L-au tras de pelerină, crucea de gheață s-a spart facand pe caldarâm mii de cioburi inghetate.
 
O anumita categorie de oameni crease acest taraboi.
- Atingil pi Daniil, atingil. Acum ari puterili șeli mai mari !!!
Vroiau intradevar sa-l atingă si sa fie siguri ca ei vor prinde primul strop de apa sfințită. M-am răzvrătit si m-am răstit la unul dintre ei ce părea mai "posedat".
- Dac' nu tași, buzunarî ti fac, mâncațașh !!!
 
Mi-am revenit cu greu din aventură. Mi-am jurat să nu mai ajung la asemenea manifestări in marile orase. Citesc in presă ca nu s-a schimbat nimic in 14 ani. Mai mult, la Constanța, apa sfințită a înghețat . Poți sa-i faci semnul crucii doar cu drujba..... Se trage probabil de la Theodosie. De când dă cu subsemnatul.

Mai bine la noi in sat. Lumea e cuminte și-și așteaptă rândul. Știu ca apa poate fi înmulțită si nu-și pierde efectul . Îți trebuie doar un strop, o picatura, să produci un....butoi.

Va urma....